Ușa rezervată

Textul episodului

Bine ați venit la Herba Barona, magazin de suplimente alimentare din Paris. Fiecare episod spune povestea unui produs pe care îl cunoaștem prost, iar dumneavoastră plecați cu un lucru de reținut. Astăzi: ergotioneina.

Mii de uși

Există, la suprafața celulelor dumneavoastră, uși. Mii de uși. Fiecare este un transportor, o broască moleculară care lasă să intre un singur tip de pasager: o ușă pentru glucoză, o ușă pentru un anumit aminoacid, o ușă pentru un anumit mineral. Corpul nu construiește uși degeaba — fiecare broască e scumpă, fiecare intrare trebuie meritată.

Enigma

Și iată enigma care i-a preocupat pe cercetători ani la rând: există în celulele noastre o ușă dedicată — un transportor specific, perfect identificat — al cărui pasager aproape exclusiv este… o moleculă pe care corpul nostru nu știe să o fabrice, de care teoretic s-ar putea lipsi, și despre care aproape nimeni nu a auzit.

Molecula aceasta se numește ergotioneină.

Venită din ciuperci

Descoperită în o mie nouă sute nouă într-o ciupercă parazită a secarei — cornul-secarei, de unde și numele ei — a rămas mai bine de un secol în umbră. Ciupercile o fabrică, precum și anumite bacterii. Noi, oamenii, găsim puțin din ea în farfurie: hribii, păstrăvii de fag, ciupercile shiitake sunt cele mai bune surse. Iar corpul nostru, în loc să o lase să treacă mai departe, a construit deci faimoasa ușă rezervată ca să o capteze, să o facă să intre, și — detaliu fascinant — să o concentreze exact în țesuturile care muncesc cel mai greu și se oxidează cel mai mult: acolo unde focul oxigenului arde tare.

O stabilitate ieșită din comun

Vedeți unde vreau să ajung. Toată seria aceasta ne-a dus la mitocondrii, acele centrale energetice care îmblânzesc oxigenul — și care, lucrând, produc inevitabil scântei, radicalii liberi. Ergotioneina aparține familiei antioxidanților, acei stingători de scântei. Dar cu o particularitate care o deosebește de aproape toți ceilalți: având o stabilitate ieșită din comun, ea rămâne în post foarte multă vreme — acolo unde alți antioxidanți sunt consumați și evacuați în câteva ore, ea poate rămâne în organism săptămâni întregi.

O moleculă rară, pe care corpul nu știe să o facă, pe care o captează activ printr-o ușă construită anume, pe care o trimite spre zonele lui de foc, și pe care o păstrează cu grijă. Când biologia depune atâtea eforturi pentru un singur pasager, cercetătorii tind să se aplece serios asupra chestiunii — și exact asta se întâmplă: ergotioneina este astăzi una dintre moleculele cele mai studiate din lumea antioxidanților.

O ultimă imagine

O ultimă imagine, la plecare. Dintre miile de uși ale celulelor dumneavoastră, există una, construită acum milioane de ani, care așteaptă un singur vizitator. Un vizitator venit din ciuperci.

Marile povești țin uneori de o broască.

Acesta a fost un episod din podcastul Herba Barona, înregistrat la Paris. Pe curând.